Puncte de atracţie turistică
Cimitirul de la Țiganca
Data publicării: Marţi, 20 aprilie 2010

 

CIMITIRUL DE LA ŢIGANCA  (STOIANOVCA)
 
            La 2 km de Cantemir, aproape de satul Stoianovca, se află un cimitir militar, unde au fost înhumate rămăşiţele pămînteşti ale ostaşilor şi ofiţerilor români, căzuţi în luptele din iunie-iulie 1941. În 1996, la iniţiativa băştinaşilor, Ministerul Apărării al R. Moldova şi Ambasada României au instalat aici o piatră funerară, o cruce, a fost plantat un parc.
La 1 iunie 2006, cu ocazia Zilei Eroilor, a avut loc festivitatea solemnă de inaugurare a Cimitirului de Onoare a soldaţilor români de la Ţiganca, Cantemir. Au participat reprezentanţi ai Preşedinţiei României, Guvernului Român, Ministerelor Apărării Naţionale de la Chişinău şi Bucureşti, Departamentului pentru Relaţiile cu Românii de Pretutindeni din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, Ambasadei României la Chişinău şi Ministerului Culturii din Republica Moldova. În cadrul ceremoniei s-a remarcat prezenţa specială a M.S. Regele Mihai.
            În cimitirul din satul Ţiganca, aflată la trei kilometri est de Prut, sunt înhumaţi 1020 de eroi români, căzuţi în iunie - iulie 1941, în luptele din timpul celui de-al doilea război mondial. Memorialul închinat ostaşului român, din care fac parte cimitirul militar şi o mănăstire, aparţinînd Mitropoliei Basarabiei, a beneficiat de sprijinul financiar al Departamentului pentru Relaţiile cu Românii de Pretutindeni şi al Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor.
            Înainte de sfîrşitul luptelor de la Capul de Pod Ţiganca, aici au fost înhumaţi peste 300 de militari, iar în următorii doi ani cifra celor căzuţi pe cîmpul de luptă s-a dublat, astfel încît în luna iulie 1943 numărul militarilor înhumaţi în acest cimitir de campanie ajunsese la 1.020.
Eroii înhumaţi în cimitirul de la Ţiganca proveneau din: regimentele 1/2 şi 2/9 Vînători de Gardă, 6 Infanterie Gardă, 3 Artilerie Gardă, 1, 11, 12, 17, 21 şi 24 Infanterie, 5 şi 30 Artilerie, 3 Artilerie Grea, 8 Călăraşi, 5 Pionieri, Compania 40 Anticar şi Flotila 1 Vînătoare. Cei mai mulţi soldaţi români înhumaţi - din totalul celor 830 identificaţi cu sprijinul Serviciului Istoric al Armatei şi Centrului de Studii şi Păstrare a Arhivelor Militare Istorice - au aparţinut regimentelor 24 Infanterie (237 militari), 12 Infanterie (184 militari), 11 Infanterie (179), 1/2 Vînători de Gardă (95 militari), 6 Infanterie (72 militari), 21 Infanterie (18 militari) şi 2/9 Vînători de Gardă (17 militari). Mulţi dintre cei căzuţi în luptele de la Ţiganca au fost duşi în ţară şi depuşi în cavourile familiilor sale sau în cimitirele de onoare.
            Dinamica luptelor şi creşterea de la o zi la alta a numărului pierderilor înregistrate în Capul de Pod au făcut ca militarii români căzuţi în lupte să fie aşezaţi în nouă gropi comune - pe două -  patru rânduri suprapuse.
            Pe măsură ce frontul a avansat spre est, Aşezămîntul Naţional „Regina Maria“ pentru Cultul Eroilor din Romania a preluat îngrijirea şi întreţinerea cimitirelor de campanie, între care şi cel de la Ţiganca.
Prima descriere a acestuia este datată la mijlocul lunii ianuarie a anului 1942 şi aparţine plutonierului major Mihai Vasile, delegatul Aşezământului.
            Terenul pe care s-a amenajat cimitirul de campanie de la Ţiganca a aparţinut localnicilor Mihalcea Tiron şi Ştefan Comârzan, ambii din comuna Ţiganca. Aceştia au donat o suprafaţă de 3.150 mp comandantului Regimentului 12 Dorobanţi Bârlad „în scopul de a ridica pe el o troiţă în amintirea colonelului Niculescu, a ofiţerilor şi trupei, căzuţi în luptă”.
Proiectul de reconstrucţie a Cimitirului de Onoare de la Ţiganca a fost lansat pe data de 9 iunie 2005, de Ziua Eroilor, când a avut loc o ceremonie oficială de comemorare a celor căzuţi în prima lună de campanie a armatei române pe Frontul de Est.
            Ceremonia a fost asigurată de către o gardă de onoare a Armatei Republicii Moldova, dovadă a preocupării celor două state pentru cinstirea – în spiritul Convenţiilor de la Geneva din 12 august 1949 – militarilor care au căzut în lupte, în timpul ultimei conflagraţii mondiale.
În urma unei licitaţii internaţionale, încheiată pe data de 26 octombrie 2005, execuţia lucrărilor a fost adjudecată de firma FPC „REVETAN“ SRL din Chişinău, condusă de către inginerul Ion Hanganu, care a mai executat lucrări similare la Complexul Comemorativ Şerpeni şi la cimitirul German din Capitala Republicii Moldova. Reconstrucţia cimitirului respectă întocmai amplasamentul iniţial şi dimensiunile pe care acesta le-a avut la înfiinţarea sa, în urmă cu 65 de ani.
Cimitirul în latura de nord este protejat printr-un gard din fier forjat, cu înălţimea de 2,2 m, realizat în stilul specific aşezămintelor monahale şi locurilor de înhumare ale eroilor.
Fundaţia din beton (cu o adîncime de pînă la 1,5 m şi o lăţime de 40 cm) dă trăinicie acestui loc de odihnă al eroilor, iar placarea cu piatră de Cosăuţi conferă cimitirului monumentalitate.
Celelalte trei laturi ale cimitrului sunt împrejmuite cu un gard (cu înălţimea de 60 cm), care permite vizualizarea locurilor de odihnă ale eroilor şi protejează somnul de veci al celor căzuţi.
            Cele nouă gropi comune (cu lungimea de 13,0 ÷ 14,5 m şi lăţimea de 2,0 m) sunt delimitate de o bordură din beton armat, placată cu piatră şi respectînd întocmai amplasamentul lor iniţial. În groapa comună dinspre intrarea principală au fost reînhumate – în data de 6 mai 2006, în cadrul unei emoţionante ceremonii creştine – rămăşiţele pămînteşti scoase de către şuvoaiele ce le-au risipit în toată valea sau descoperite, în timpul săpăturilor efectuate pentru reconstrucţia cimitirului. Pe laturile de est ale gropilor comune sunt amplasate 143 cruci creştine. Intrarea în cimitir se face printr-o poartă tradiţională românească (cu lăţimea de 5 m şi înălţimea de 3,6 m) care a fost sculptată de către meşterul popular Ilie Benţa din Bârsana, Maramureş. Acesta a realizat şi troiţa monumentală (cu înălţimea de 4,0 m), care străjuieşte cimitirul din cel mai înalt pisc, ea fiind amplasată spre răsărit, asemeni altarelor din bisericile ortodoxe.
            La intrare au fost dispuse cele 11 plăci comemorative realizate (de către firma SC „MARMUR ART“ SRL din Slatina, jud. Olt) din granit negru de Baia Mare; fiecare dintre ele are forma unei casete paralelipipedice înclinate spre vest. Pa laturile de N şi S ale cimitirului au fost construite aleile de acces, fiecare avînd cîte 27 de trepte.
Două catarge, cu înălţimea de 8 m fiecare, străjuiesc troiţa creştină, iar pe acestea vor fi arborate în permanenţă drapelele de stat ale României şi Republicii Moldova.
Iluminatul general al cimitirului este completat de reflectoare orientate spre plăcile comemorative şi troiţă, iar crucile şi gropile comune sunt puse în evidenţă prin corpuri de iluminat joase. În faţa fiecărei cruci a fost plantat câte un trandafir, laturile cimitirului au fost încadrate de arbuşti ornamentali, iar spaţiul verde a fost gazonat.
Cimitirul dispune de sistem de alimentare cu apă, care va permite ca vegetaţia din interiorul acestuia să fie îngrijită şi menţinută pe întreaga perioadă a anului.

Pentru odihna şi reculegerea oaspeţilor s-au instalat băncuţe.

Alte înregistrări
Data publicării: Vineri, 16 iulie 2010
Monumentele arhitectonice în zona Prutului Superior sînt considerate și conacele care au aparținut unor reprezentanți ai nobilimii basarabene. Citeşte mai mult...
Data publicării: Miercuri, 30 iunie 2010
Muzeul Meșteșugurilor Populare din Moldova a fost fondat în anul 1984 în baza colecțiilor vechi ale Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală și este unicul muzeu din Republica Moldova care prezintă integral și amplu meșteșugurile tradiționale. Citeşte mai mult...
Data publicării: Miercuri, 30 iunie 2010
Muzeul Găgăuz Național de Istorie și Etnografie a fost fondat în satul Beșalma la 16 septembrie 1966. Din 1988 muzeul poartă numele fondatorului său D. N. Cara Cioban, om ilustru care a contribuit la dezvoltarea mai multor domenii de artă. Citeşte mai mult...
Data publicării: Marţi, 29 iunie 2010
Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală a fost fondat în 1889 și este cel mai vechi muzeu din Republica Moldova, fiind și deținătorul celor mai bogate și valoroase colecții.Pe percursul a mai bine de un secol el a acumulat un patrimoniu de pste 135 de mii de piese de valoare națională, europeană, și mondială, multe dintre ele fiind expuse și în țările Europei, Americii, Asiei și Africii. Citeşte mai mult...
Data publicării: Luni, 28 iunie 2010
Lîngă satele Butuceni și Trebujeni meandrele rîului Răut delimitează două promontorii alungite, protejate de stînci abrupte de o înălțime considerabilă. Acest "canion" original, surprinzător prin măreția și frumusețea sa, prezintă o adevărată cetate naturală, populată din cele mai vechi timpuri. Anume aici, în acest loc minunat, la o distanță de 60 km de Chișinău, este situat complexul muzeal "Orheiul Vechi" – muzeu sub cerul liber. Citeşte mai mult...
Data publicării: Miercuri, 02 iunie 2010
Pe malul rîului Prut, în s. Bisericani, com. Cuhneşti, r-nul Glodeni a fost inaugurat muzeul „Casa Bunicii”. Ideea în sine nu este inedită. Şi la Predeal, pe Valea Prahovei găsiţi un muzeu cu acelaşi nume. Mai mult, în s. Palanca, r-nul Călăraşi puteţi vizita muzeul „Casa Părintească”… Citeşte mai mult...
Data publicării: Miercuri, 21 aprilie 2010
Cetatea Soroca este unicul monument al epocii medievale din spaţiul pruto-nistrean, care s-a păstrat aproape integral. Citeşte mai mult...
Data publicării: Marţi, 20 aprilie 2010
Monumentul Victoriei de la Vulcăneşti: este un obelisc inaugurat în anul 1849, construit de către arhitectul F. G. Bouffeau. Se află pe albia uscată a rîului Cahul (pe drumul Vulcăneşti -Bolgrad). Obeliscul a fost consacrat biruinţei armatei ruseşti asupra turcilor Citeşte mai mult...
Data publicării: Miercuri, 14 aprilie 2010
Valul lui Traian „De Sus” – reprezintă o fortificaţie din perioada antică tîrzie. Traversează teritoriul R. Moldova de la rîul Prut pînă la Nistru, de or. Leova pînă la preajma or. Teghina, pe pe lîngă satele Troian, Ialpugeni, Caracui, Sărăţica Nouă (raionul Leova), Pervomaisk, Grădişte, Coştangalia, Satu-Nou (raionul Cimişlia), Ciufleşti, Baimaclia, Sălcuţa, Marianovca-de-Sus, Zaim, oraşul Căuşeni, Chircăieşti (raionul Căuşeni), satele Copanca şi Chiţcani. Conform datelor lui I. Hîncu, are lungimea de aproximativ 120 km, înălţimea sa iniţială varia între 3-4 m, lăţimea – 10-15m, fiind secundat de un şanţ săpat spre nord, adînc de 2-3 m. În prezent Valul are o înălţime de 0,5 m. Citeşte mai mult...

Rezultatele 11 - 19 din 19
» Toate înregistrările
» Sus

© 2010 Agenţia Turismului a Republicii Moldova.
MD-2028 mun.Chişinău, șos.Hînceşti, 53
Tel.: (+373-22) 22 66 34 E-mail: info@turism.gov.md

Total vizitatori: 1310570
Total ieri: 190
Total azi: 206